joi, 9 ianuarie 2014

dimineți de zurbagie 80

spre dimineaţă mi se făcea frig
trăgeam de lumea ta 
îmi fâșâiau insecte în creier
oasele tale mă dureau
până mi se făcea cald
cârtițele îmi scoteau pământul afară

prin piele
uneori cădeam în câte o groapă
uneori mă ridicam .

dimineți de zurbagie 79

nicio reacţie nimic ce rămâne
iei din mine tot şi-l pui pe tarabă
corpul gol se duce la piaţă şi sună
şi capul ţinut vitejeşte sub braţ
cu floreta în mână în rest
sunt victorioasă trăgând de firul acesta
să nu mă rătăcesc
creierul nici nu mai e al meu
şi nici nu vad bine ce răscolesc
nişte nimicuri de carne şi sânge
orbitor

dimineți de zurbagie 78

o munţii
de gunoaie căutam fascinată
sclipirea pe pungile de plastic
linia vieţii ascunsă între sâni
de la o palmă dată cu patimă
şi aruncată in maldăr cu şobolanul dormind
într-o gheată nike simţind că mă roade ceva pe dedesubt
doar tu adormit lângă paparazzi surprind fese
şi cerul atât de înalt şi de albastru
nu ştii cât îmi place răsucirea asta
a cotului răsturnând un rest de lapte
înmoaie o bucată de pâine uscată
pe sub masă pe sub musafiri aşa de matinali.

vineri, 8 noiembrie 2013

dimineți de zurbagie 77

de azi-dimineaţă tot vreau să-ţi spun 
că acea fetiţă zgribulită de pe şifonier nu te cunoaşte încă
doar aruncă avioane din hârtie şi le urmăreşte traseul
e adevărat că scrie pe ele numele tău
dar este doar o joacă totul pleacă de la zgomotele din camera
unde stai uitându-te şi tu la copilul de pe şifonierul tău
care aruncă avioane de hârtie ce decolează din tine
asta tot vreau să-ţi spun că sunt foarte îngrijorată
şi mă rog mă rog
să nu se întîmple ceva în aer.

dimineți de zurbagie 76

în dimineaţa asta mi-am dat seama 
cât de mult se întinde noaptea în mine
încât mă ruşinez de lumină
îmi pun cearşaful pe cap
şi inspir până mi se lipeşte de gură
apoi trag de o aţă îmi place cum se încreţeşte
fac cu degetul o gaură în cearşaf
şi mă uit prin ea