dimineţi de zurbagie 1

când îmi ridic corpul din scorbură
dimineaţa îşi răsfrânge buze mari
peste gesturile mele reflexe
un cer spart din care curg balele soarelui
printre păsări cleioase
viaţa bălteşte
tu cădelniţezi neantul
dintr-o râmă 
fericirea cântă prohodul
punctul ăla negru din zare
e ţipătul.