mă uit in oglindă
dar nu reuşesc
nu îmi văd somnul
tresar
să văd piatra
care străluceste de neclintire
superbă
nu pot să o văd
mă trag un fel de
ciocuri din înăuntru
spre mai înăuntru
un fel de leşin o uscăciune
cu ochi exoftalmici
şi o limbă aspră
o dorinţă
halucinantă
am şi nu pot
numai să merg
prin întuneric
printre nişte
coloane de carne
nu ştiu ce făcui
dintr-odată
mă intorsei pe
dos
sau mă născui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu