marți, 16 iulie 2013

dimineţi de zurbagie 5

iată-mă în lumină 
mă desprind dintre coaste 
nu am niciun fel de poftă 
stau așa și-mi ascult oasele 
ceva mă desface până departe 
cu buruieni ierburi ciuperci otrăvite 
pe care le pasc niște cai 
dimineața mi se urcă ghemuită pe piept 
mușcă din mine 
fixez privirea în colț spre tavan 
ești acolo deschizi gura 
pe pereți se târăsc 
melci negri băloși.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu