mă trezi gândul
că nu am nimic
doar imagini cu o cameră
cu un sertar
din tavan creşte un fel de spumă
işi aruncă hainele şi nişte umbre peste mine
mă apropii de geam
stau aşa absorb absenţa
mai bine să fii tu aici
să ascultăm muzica din zid
să mă citeşti
mărturisind lumină
sau coada năpârlită a întunericului
care mă şuieră
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu