vineri, 2 august 2013

dimineţi de zurbagie 29


îmi vine o căldură prin toată viaţa
că mi se topesc amintirile
nici nu te cunosc doar imi spui
nu mai vorbi eşti moartă
pereţii despre care scrii curg pe tine
tu nu te mişti
rămâne forma ta ca o zugrăveală
un mormăit şi nişte oftaturi
eu chiar inchid ochii
îmi pun mâinile pe piept
dă-mi o lumânare
strigă din mine intunericul
şi ce mai acoperă el
cuvintele tale cu nişte organe
cu inima prin ele
vino înăuntru
dă-mi o lumânare dă-mi ceva
mâinile sunt nişte flăcări
le duc la gură
sunt sigură că am murit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu