am corpul trist
se intoarce cu spatele tremură ce tremură
ce mi-a mai rămas e aici respir ghemuită
mă gândesc la gândurile tale despre mine
simple ce frumoase sunt
nu există
ceva sublim ascuns sub pat
izbucneşte într-o simfonie sparge dimineaţa
sparge lemne pe spinarea animalului
ioane suflă în visul ăsta
să se umfle
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu