am aterizat brusc
tot cărbunele nopţii l-am vomitat pe cearşaf
mi-am împachetat nişte vise apoi am plecat
în staţia de la marginea cealaltă a patului
tocurile pantofilor mei înţeapă dimineaţa
pufăie
atâta aglomeraţie lumina cade într-un punct
străluceşte puţin apoi plânge puţin
când s-au deschis uşile
din carnea mea albă au urcat în autobuz
unul câte unul bărbaţii care m-ar fi putut iubi
la revedere la revedere perdeaua a fluturat
drumul până la marginea opusă a patului
a fost anevoios dimineaţa se dezumflase
camera se scutură eu mă scutur
despachetez
mi-e foame
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu