îi zâmbesc şifonierului
toţi sunt aşa de înţelegători
asta mă pune pe gânduri
visele se zbat nedeschise
doar să iau un ciocan de pe banc
să învăţ să lovesc
să te eliberez şi să mă aşez deasupra
cum fac obsedaţii îţi vâră ideile lor pe gât
să te privesc bine de tot
să termin cu pipăitul printre rânduri
atât de lungi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu