dimineţi de zurbagie 67

să nu mă laşi să vorbesc despre nimic
doar vine şi mă impinge 
cu toate cuvintele strânse în şerveţel
obosite de tristeţea ta
când am putut să sar 
nu am mai vrut oricum nu se deschidea 
dar era logic şi dam drumul cuvintelor
şi ele cădeau şi nu prea cădeau
ridicau praf lipicios care-mi sclipea pe corp
nu mă vedeai simţeai