ceva începea să se schimbe
oamenii treceau cu pulovere închise
băncile erau mai scurte
copacii se plantau cu rădacinile în sus
eu îi ajutam să înaineze
fiecare rupea câte o frunză şi mi-o intindea
îmi înfigeam dinţii în ea
le-o înapoiam la ore exacte
intram sub asfalt trasam linii bătătoream mormane de pământ
când mă întorceam nu mai era nimeni
un râset scurt
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu