marți, 23 iulie 2013

dimineţi de zurbagie 14

mă uit in oglindă dar nu reuşesc
nu îmi văd somnul
tresar
să văd piatra care străluceste de neclintire
superbă
nu pot să o văd
mă trag un fel de ciocuri din înăuntru
spre mai înăuntru
un fel de leşin  o uscăciune
cu ochi exoftalmici şi o limbă aspră
o dorinţă halucinantă
am şi nu pot
numai să merg prin întuneric
printre nişte coloane de carne
nu ştiu ce făcui dintr-odată
mă intorsei pe dos
sau mă născui.



dimineţi de zurbagie 13

toate refulările mi se înghesuiră în visul ăsta
scăfârlia soarelui pieptănată cu breton
pândeşte după corpul meu
disimularea se piteşte între stomac şi fiere
o senzaţie de amăreală când sorbii lumina
mă intrebi din vis dacă e dimineaţă
somnul se sparge
rece şi ud
neliniştea îmi inundă intunericul
să ne urcăm deasupra plămânilor
să respirăm sacadat

să mai plutim.

dimineţi de zurbagie 12

un aspirator sau nu ştiu ceva
o matahală cu trompă
stă pe marginea patului
aspiră cerul din băltoace
mai veniră şi câţiva să se uite
eu să plonjez să salvez norii
şi să-mi iau nişte lucruri
zborul
erau acolo şi nişte furtune de care m-am impiedicat
ăia râdeau prin furtun
atunci m-am ruşinat
mi se vedea talpa în oglindă

marți, 16 iulie 2013

dimineţi de zurbagie11

o cocă mai rămase
pe marginea visului
să înting în întuneric
cu dumicatul pe sub masă
pe burtă
după lumina cheală 
de aici începu respiraţia
să urce până in tavan 
să mă mai suflu o dată de sus.

dimineţi de zurbagie10

ba că iese soarele
ba că iese un şobolan
din dimineaţa asta unsuroasă
unsă cu toate alifiile
şi cu verde de paris pe dinăuntru
mă mirai dar nu mult
cuvintele înghiţiră verde de paris
din vocală în vocală
să leşine mai lent
să se lase în jos
până pe la nivelul genunchilor
de unde ţăşneşte fericirea 
cine ştie cine ştie
eu să fiu atentă când ies din casă
mai atentă să nu mă vadă .

dimineţi de zurbagie 9

nu răsărise soarele
când am zis
sperie-te că iţi iau sperietura
îţi fac din ea un zid
să te ferească
de larvele literelor pe care le scriu
de şerpii gândurilor care îţi intră în urechi
de gărgăunii care îţi umblă prin cap
de răspunsul pe care ţi-l dau
la intrebările nepuse
ghemuieşte-te
la sânii reci ai nădejdii.

dimineţi de zurbagie 8

mă trezii prea firesc
sunt în pădure la rădăcina unui pom
sunt o ciupercă 
simt cum mi se deschid găuri in stomac sau ce-o fi 
absorb un miros putred
seva urcă in mine 
am visat că eram femeie
dormeam intr-un pat 
şi visam că sunt ciupercă
acum nu pot sa spun prea multe
incep să cresc.

dimineţi de zurbagie 7

și soarele își lăsă două-trei raze 
fleșcăite 
pe care eu în umanizarea mea 
le amestec în mâncarea găinilor 
un ou mare de-acum 
se screme 
să nască iluzia.

dimineţi de zurbagie 6


corpul trase de mine 
și mă trezi în a doua dimineață de azi 
eu nu mă ridic 
la înălțimea așteptărilor 
și parcă nu înălțimea așteptărilor 
ci aerul pur și simplu de acolo 
mă trezi 
agonia cărnii 
în respirare.

dimineţi de zurbagie 5

iată-mă în lumină 
mă desprind dintre coaste 
nu am niciun fel de poftă 
stau așa și-mi ascult oasele 
ceva mă desface până departe 
cu buruieni ierburi ciuperci otrăvite 
pe care le pasc niște cai 
dimineața mi se urcă ghemuită pe piept 
mușcă din mine 
fixez privirea în colț spre tavan 
ești acolo deschizi gura 
pe pereți se târăsc 
melci negri băloși.

dimineţi de zurbagie 4

acum stau înțepenită 
aștept să văd ce face greața din mine 
e așa de multă că mă întoarce pe dos 
sunt o plajă fină 
iritată cu nesimțire de niște pietre 
care se ciocnesc 
te scurgi ca un pompier 
pe nervul meu 
inunzi lumina din fereastră 
mă duc la baie 
văd că nu mai am pastă de dinți 
mă uit în oglindă 
închid ochii 
îmi las capul pe spate 
să văd cum mi-ar sta.

dimineţi de zurbagie 3

cum ziceau ăia că rup somnul din ei 
nu știu cum asta e ideea 
îmi rămâne lehamite în jurul așternutului 
n-am chef de ziua asta poate mâine 
mă uit împrejur să găsesc o clamă să prind curaj 
văd niște autobuze care pleacă din stații toate odată 
pe linia dintre perete și tavan 
să se ducă naibii 
ce să le fac eu 
oricum larvele nopții 
colcăie în lumină.

dimineţi de zurbagie 2

în dimineaţa asta
când îmi dădui seama că exist
deschisei deodată ochii 
şi lăsai lumina să intre în mine
peste întunericul mucegăit
o stare de rău îmi căzu din cap
toate oasele îmi scânciră
corpul îmi stă sub o piele amorţită
fără să ştie ce trebuie să facă
mă doare în adâncul ochilor
o imagine 
în care tu ascuţi ziua la celălalt capăt
nu vreau să ştiu ce-i mai faci
mă uit în tavan
mi s-a blocat tasta shift
ALELUIA.

duminică, 14 iulie 2013

dimineţi de zurbagie 1

când îmi ridic corpul din scorbură
dimineaţa îşi răsfrânge buze mari
peste gesturile mele reflexe
un cer spart din care curg balele soarelui
printre păsări cleioase
viaţa bălteşte
tu cădelniţezi neantul
dintr-o râmă 
fericirea cântă prohodul
punctul ăla negru din zare
e ţipătul.